Zona impresionantului defileu pe care îl formează Dunărea, pe o lungime de 134 km, la granița dintre România și Serbia, este cunoscută sub numele de Porțile de Fier, după numele barajului hidroelectric construit în perioada comunistă la 17 km est de Orșova și la 15 km vest de Drobeta-Turnu Severin. Este o zonă cu un potențial imens, care începe încet-încet să fie redescoperită și care încă așteaptă investiții majore pentru a fi promovată la adevărata ei valoare. Partea cea mai spectaculoasă este sectorul Cazanelor Dunării, care s-a impus în ultimii ani ca una dintre cele mai populare destinații turistice din țară.
Hidrocentrala Porțile de Fier
Amenajarea barajului hidroelectric Porțile de Fier I, în dreptul localității Gura Văii, a dus la înălțarea nivelului apei cu 33 m, ceea ce a rezolvat problema navigației pe Dunăre, destul de anevoioase și riscante până atunci, din cauza stâncilor, pragurilor, cataractelor și vâltorilor. Lucrările la cea mai mare hidrocentrală de pe Dunăre și unul dintre cele mai de anvergură proiecte de acest fel din Europa au fost inaugurate pe data de 7 septembrie 1964, în prezența lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, din partea României, și a lui Iosip Broz Tito, din partea Iugoslaviei, și au fost finalizate în timp record, în 1972. Investiția a costat la acea epocă impresionanta sumă de 400 de milioane de dolari. La 80 km în aval, a fost construită între 1977 și 1986 o hidrocentrală mai mică – Porțile de Fier II. Lacul de acumulare cuprinde 2.300 miliarde m3 de apă, iar cele două centrale, exploatate în parteneriat cu sârbii, asigură 15% din energia produsă în România.
Rezultatul este desigur grandios, dar din nefericire, această intervenție asupra naturii a avut un preț destul de greu: sacrificarea pitoreștii insule Ada Kaleh, o enclavă turcească cu statut de port liber, care a dispărut pentru totdeauna sub apele Dunării. Insula, cu lungimea de 1.750 m și lățimea de 400-500 m, se găsea la 3 km în aval de Orșova și avea circa 600 de locuitori, majoritatea turci. Mulți au emigrat în Turcia, trăind până la sfârșitul vieții cu imaginea iubitului lor paradis pierdut în suflet.
Cu același prilej au fost strămutate 10 sate (printre care Svinița) și un oraș (Orșova Veche), iar mii de locuitori s-au văzut nevoiți să-și părăsească vetrele în care s-au născut.
Pentru mai multe detalii despre impactul pe care l-au avut aceste lucrări hidrotehnice asupra zonei vizitați Mzeul Hidrocentralei Porțile de Fier I de la Drobeta-Turnu Severin și Sala Turbinelor de la Gura Văii.
Atracții turistice din zona Porților de Fier
Una dintre cele mai emblematice priveliști ale zonei este imaginea a două turnuri care se înalță tragic deasupra apelor Dunării. Este tot ce a mai rămas din cetatea medievală Trikule, ridicată în secolele XIII-XIV și aflată la un moment dat în grija cavalerilor teutoni. Le puteți vedea de pe DN 57, de pe malul stâng al Dunării, cu 4 km înainte de intrarea în localitatea Svinița.
Pentru că în arealul Clisurii Dunării se fac simțite influențele climatului submediteraneea, prezența smochinilor este cât se poate de obișnuită. Nu este gospodărie care să nu aibă cel puțin un smochin în curte. Iar în zona Sviniței se întind livezi întregi de smochini, cultivați în zonă de peste 500 de ani. În fiecare an, la sfârșitul lunii august, localitatea găzduiește un festival unic în România dedicat în exclusivitate acestor fructe exotice. Festivalul Smochinelor este prilej pentru întreceri între localnici pentru alegerea celei mai bune dulceți sau țuici din smochine.
O altă prezență atipică este Stânca Babacăi, care se înalță la 7 m deasupra Dunării și este considerată un martor de eroziune de vârstă cretacică. A intrat deja în folclorul local, primind conotații magice și porecla de Baba Geea, după numele zeiței Pământului din mitologia greacă. O găsiți în dreptul localității Coronini (fostă Pescari).
Pe un pinten stâncos de pe malul sârbesc, vizavi de Coronini, s-au păstrat semețele vestigii ale Cetății Golubăț, datând din secolul al XIV-lea. În urma unor ample lucrări de restaurare care s-au întins pe 5 ani și au costat 9 milioane de euro, fortificația a reintrat în circuitul turistic din 2019. Dacă nu aveți chef să faceți un lung ocol pentru a trece granița și a o vizita, o puteți admira de pe malul românesc, urcând până la punctul de belvedere de pe dealul Cula, de lângă Coronini, unde se păstrează câteva ruine ale Cetății Sf. Ladislau, tot din secolul al XVI-lea, care încă așteaptă să fie restaurate.
Puțin mai jos de Stânca Babacăi, într-un perete calcaros aflat la 30 m deasupra Dunării se află intrarea în Peștera Gaura cu Muscă, locuită încă din perioada Hallstatt. Numele ei face trimitere la temuta (dar din fericire dispăruta) muscă columbacă, care ataca vitele, aducându-le în câteva zile pieirea; potrivit unei legende locale, s-ar fi ivit din capul balaurului cu șapte capete răpus de voinicul Iovan Iorgovan, varianta autohtonă a lui Hercule. Accesul se face de pe DN 57 dintre Moldova Nouă și Orșova, în dreptul unui izvor lângă care este amplasat un panou cu informații turistice.
La 3 km în aval de Peștera Gaura cu Muscă, la 80 m deasupra Dunării se găsește o altă peșteră – Peștera Gaura Chindiei II, declarată rezervație arheologică deoarece păstrează pe peretele nord-estic picturi rupestre unicat la noi în țară, reprezentând păsări, flori, motive solare, dar și însemnări cu caractere chirilice și latine. Au fost realizate în mezolitic și neolitic cu argilă, de unde și nuanța de stacojiu. Pentru că lumina pătrunde numai spre sfârșitul după-amiezii, la chindie (înainte de apusul soarelui), s-a ales cu numele de Gaura Chindiei.
Tot din apele Dunării răsar și ruinele Cetății Drencova, construită în prima parte a secolului al XV-lea. O puteți vedea la 2 km în aval de localitatea Berzasca.
În zona Golfului Berzasca a fost inaugurat anul trecut un sat de vacanță lacustru (Complexul Egreta), cuprinzând 20 de bungalow-uri supendate pe piloni din lemn deasupra Dunării, construite numai din materiale ecologice.
Booking.com
Rezervații naturale
Parcul Natural Porțile de Fier, cu o vastă suprafață de 115.665 ha (ceea ce il situează pe locul doi din țară, în privința dimensiunii), cuprinde 18 rezervații, printre care Cazanele Mari și Mici, Gura Văii – Vârciorova, cu o diversitate florală impresionantă, Dealul Vărănic, Peștera cu apă din Valea Polevii, Râpa cu lăstuni din Valea Divici, Balta Nera – Dunăre etc.
În zona Sviniței se găsește o importantă rezervaţie paleontologică, cu depozite fosilifere jurasice şi danubiene. În punctul fosilifer de pe pârâul Saraorschi (situat în amonte de Şviniţa, între Greben şi pârâul Iardumovacia), unde se poate ajunge doar cu ambarcațiunea, se găsesc peste 60 de calcare care au păstrat amoniţi (moluște din jurasic).
Centre de Informare-Documentare din cadrul Parcului Natural Porțile de Fier:
- Moldova Nouă (găzduit de o clădire a Ocolului Silvic Moldova Nouă)
- Berzasca (găzduit de Casa Culturală a comunei)
- Orşova (găzduit de clădirea Primăriei)
- Drobeta-Turnu Severin (în cadrul Muzeului Regiunii Porţile de Fier)
Trasee turistice
Zona defileului Dunării de la granița cu Serbia se pretează perfect pentru trasee montane și de explorare. Prezentări complete însoțite de hărți găsiți pe site-ul Parcului Natural Porțile de Fier.
- Dacă doriți să admirați în toată măreția ei centrala hidroelectrică Porțile de Fier I, vă sugerăm Traseul turistic „Crucea Sf. Petru”. Punctul de pornire se găsește la 50 m de podul de cale ferată din Gura Văii.
Marcaj: bandă verticală albastră
Lungime: 6,6 km
Durata: 3 ore
- Traseul Ecoturistic Valea Vodiţei-Dealul Duhovnei
Acest traseu în formă de potcoavă abordează Valea Vodiței, unde a fost întemeiată prima mănăstire din Țara Românească, urmează apoi Valea Scorușului și Dealul Dubovnei, acoperit cu păduri de alun turcesc (una dintre rezervațiile naturale din cadrul Parcului Natural Porțile de Fier), pentru a coborî din nou la Dunăre. Punctul de pornire se află pe drumul european E70, în zona viaductului Vodița, la 6 km de Orșova.
Marcaj: cerc galben
Lungimea: 14,5 km
Durata: 5 ore
- Traseul Ecoturistic Racovăț-Boldovin
Traseul începe la circa 1.300 m de Primăria localității Ilovița și urmează pârâul Racovăț în amonte. Punctul final este punctul fosilifer Racovăț din cadrul Rezervației paleontologice Bahna, cu fosile având o vechime de 16 milioane de ani. De altfel la marginea localității Ilovița se află fundul mării sarmațiene, cu scoici, melci și corali de aceeași vechime.
Marcaj: cerc roșu
Lungimea: 11 km
Durata: 5 ore
- Traseul tematic educativ Valea Morilor de Apă
Punctul de interes al acestui traseu, care începe la circa 2 km de drumul ce iese din localitatea Socol spre Pojejena, sunt morile cu ciutură de pe cursul râului Camenița, de pe raza comunei Sicheviţa (din cele 25 de odinioară mai sunt funcționale doar 9).
Marcaj: bandă verticală albastră
Lungimea: 22 km
Durata: 6 ore (cu bicicleta)
Drobeta-Turnu Severin, reședința județului Mehedinți
Romanii au transformat antica așezare dacică Drobeta de pe malul Dunării într-un important centru militar. Din acea epocă au supraviețuit ruinele podului construit între anii 103 și 105 de către Apolodor din Damasc, vestigiile castrului roman (secolele II-V), Turnului Teodorei (secolul VI) și termelor romane.
O altă atracție a orașului, este cetatea medievală, repusă din nou în valoare după restaurarea cu fonduri europene.
Insula Șimian, în aval de Drobeta-Turnu Severin, adăpostește o parte din fortificația din secolul al XIV-lea de pe Insula Ada Kaleh, dar din păcate nu a fost integrată încă de autorități în circuitul turistic.
