În Munții Bucegi, Babele și Sfinxul reprezintă unele din principalele atracții turistice ale județului Dâmbovița. Acesta e locul perfect pentru cei îndrăgostiți de munte, natură și nu în ultimul rând de enigme. Monumentele naturale se află la o altitudine foarte ridicată și sunt considerate a fi punctele cu cea mai amplă încărcătură energică pozitivă, din țara noastră. În ciuda eforturilor depuse pentru cercetarea regiunii, până în prezent nu se cunosc suficiente date despre originea acestora.
Buceci, Bugeac sau Bucegi?
Sursa foto: Pixabay
Munții Bucegi se situează în partea estică a Carpaților Meridionali, întinzându-se de-a lungul a trei județe, Brașov, Prahova și Dâmbovița. Sunt considerați a fi de o mare complexitate, deseori fiind comparați cu o cetate naturală.
Numelei a fost însă unul ce a ridicat serioase probleme de filologie. O variantă a provenienței sale este cea de Buceci, așa cum îi spuneau bătrâni din Brașov. Alte surse spun că numele de Bucegi ar proveni de la Bugeac, adică Basarabia istorică, în alte cuvinte, sau pur și simplu de la tufele, ce purtau denumirea de “buceag”. Oricare ar fi varianta autentică, în prezent, majoritatea oamenilor îl recunosc după numele de Bucegi.
Regiune cu statut de Parc Național
Sursa foto: Pixabay
Complexitatea munților stă preponderent în relieful lor, atât plan, cum e în Platoul Bucegilor, cât și stâncos, în regiunea dinspre Prahova. Flora și fauna sunt foarte bogate, mare parte din teritoriul Bucegilor fiind protejat, datorită statutului de Parc Național, pe care l-a primit.
Oficial, parcul este secționat în trei etaje de vegetație: etajul alpin inferior, etajul alpin și etajul montan superior. Etajul alpin inferior are ca și caracteristică dominantă tufărișurile de jnepeni, fiind răspândiți mai ales în Valea Prahovei și Bran. Etajul alpin se remarcă prin arboretele Brâul Furnicii, care oferă priveliști nemaivăzute. Vegetația, aici, este una mixtă și foarte bogată, ce cuprinde atât plante din etajul montan superior, cât și din cel alpin inferior. Nu în ultimul rând, la nivelul etajului montan superior, sunt vizibile o varietate de plante, ce impresionează, printre care colțișorul, tătăneasa, mierea ursului, liliacul, iedera albă și feriga de piatră.
Fauna Bucegilor este una bogată și foarte diversificată. Este reprezentată preponderent de veverițe, căprioare, vulpi, urși, acvile de munte, lupi, iepuri, mistreți și râși. Dar nu numai mamiferele și păsările au loc aici. O mulțime de specii de reptile au fost descoperitei, printre care șopârla de nisip / Lacerta afilis agilis și șopârla de zid / Lacerta muralis muralis.
Este una dintre cele mai cunoscute faune din țară, datorită studiilor intense realizate, dar multe specii de animale au dispărut și sunt pe cale de dispariție, din cauza activităților economice și a dezvoltării zonelor urbane. Cerbul carpatin, căprioarele, râșii, mistreții, veverițele, pârșii cu coadă stufoasă și pârșii de alun sunt doar câțiva din speciile care, pe zi ce trece, au tot mai puține exemplare.
Ce reprezintă Sfinxul?
Sursa foto: Pixabay
La 2216 metrii altitudine, în Munții Bucegi se găsește Sfinxul, un megalit ce este considerat a fi încărcat cu energie. Acesta are o înălțime de 8 metrii și o lățime de 12 metrii, iar denumirea și-a primit-o în urma asemănării sale fizice cu Sfinxul Egiptean. De exemplu, una dintre asemănările semnificative era reprezentată de înălțimea lor. Cu toate astea, despre Marele Sfinx din Giza se spune că a fost construit de faraonul Khafra, ori de o altă civilizație mai veche. Pe când despre Sfinxul din România se crede că a fost format datorită eroziunii eoliene, de-a lungul a mulți ani, fără a acorda prea multă atenție ideii că ar fi creat de oameni.
În mitologia greacă, sfinxul reprezintă un personaj feminin malefic, iar în Egiptul Antic era portretizat printr-un monstru cu corp de leu și cap de om, întruchiparea puterii regale. Sfinxul românesc reprezintă și el o divinitate supremă din timpuri străvechi. Adesea este asociat cu supremația, suveranitatea și puterea, caracter desprins din trăsăturile feței umane. Din trăsături se putea desprinde imaginea unei bărbii ridicate și niște buze severe. O mulțime de istorici spun că Sfinxul Egiptean e defapt doar o copie a Sfinxului din Platoul Bucegi, în urma analizării detaliilor, nicidecum originalul.
Consecința primei fotografii capturate a Sfinxului românesc
Anul 1900 a fost anul în care Sfinxul a fost pentru prima dată capturat într-o fotografie, ce a fost intitulată Babele din Caraiman. Imaginea, în schimb, era una din profil, diferită de majoritatea pozelor, pe care noi le putem găsi în prezent pe Google. Consecința acestei întâmplări a făcut ca monumentul natural să își primească numele de Sfinx, abia prin anul 1936. Atunci a fost analizat din alte unghiuri. Numele i-a fost atribuit într-un articol dintr-o publicație, din vremea respectivă, ce purta denumirea de Buletin Alpin. Iar mai apoi, nu a durat mult până numele de Sfinx a devenit oficial. Următoarea sa apariție a fost în “Revista România”, revistă a cărui redactor, Alexandru Bădăuță, era de asemenea întemeietor al Oficiului Natural de Turism. Acesta i-a conferit denumirea de “Sfinxul românesc”.
Legendele Sfinxului
Legendele și poveștile din jurul său nu fac excepție de la subiect nici pe departe. O legendă spune că aici a fost un centru de energie a unor ființe extraterestre, acum multă vreme. Mai mult, în apropiere a fost descoperită o peșteră. În urma studiilor, a fost declarată ca nucleu al unor mistere energetice deosebite. Acest fapt a intrigat și a atras atenția celor pasionați de subiect.
Alte povești interesante, ce gravitează în jurul sfinxului, reies din următoarele variante:
- Aici ar exista o mină de uraniu, inactivă încă de pe vremea celui de-al Doilea Război Mondial
- Este locul în care Decebal și-a sacrificat fiul zeilor
- Între Sfinxul din Bucegi și Sfinxul Egiptean există un tunel tridimensional
- Reprezintă paznicul unei comori necunoscute
- Reprezintă cel mai vechi simbol sacru al nostru
Descoperiri de forme extraterestre
Cât despre teoria extraterestră, aceasta zice, că sfinxul ar fi fost opera unei civilizații superioare celei umane. Privită de la o distanță considerabilă, în momente specifice ale zilei și la coordonate anume, se crează o interesantă imagine. Unii afirmă că se poate deosebi o tentă reptiliană în portretul uman.
Un topic puternic controversat este cel din anul 2003, în care o echipa din cadrul Serviciului Român de Informații ar fi descoperit ceva de mare impact. La scurt timp însă, au intervenit servicile secrete americane și diverse personaje, care au redus la tăcere orice informație s-ar fi descoperit.
Energia de la 28 noiembrie
Sursa foto: Google
În fiecare an, la data de 28 noiembrie, zeci de oameni obișnuiesc să urce la Sfinx, pentru a lua parte la un eveniment unic. Aceasta este ziua din an, în care Bucegiul găzduiește cei mai mulți turiști. Multe voci afirmă că la apusul soarelui au putut vedea o piramidă energetică în jurul figurii antropomorfice. Nu doar că au văzut razele solare în acțiune, dar au și captat din energia locului și a momentului.
Apariții în filme
Dar acest monument istoric și mistic este surprins chiar și în producții cinematografice. Așadar poate fi văzut în detaliu în scenele filmelor vechi românești.
În 1967, apare în filmul Dacii, film istoric româno-francez, regizat de Studioul Cinematografic București, în colaborare cu Franco-London Film. Acțiunea are loc în anii 86-88 după Hristos, când împăratul roman Domițian, încearcă să cucerească Dacia. Sfinxul este reprezentat în film de locul în care fiul lui Decebal, Cotyso este jertfit zeilor, precum într-una din legende.
Mai apoi, în 1971 apare în Haiducii lui Șaptecai, producție românească, regizată de Dinu Cocea, după scenariul scris de către Eugen Barbu și Mihai Opriș. Acesta face parte din seria Haiducii, fiind cel de-al patrulea film, în care acțiunea se desfășoară în Muntenia, în epoca fanariotă.
Ce sunt Babele?
Sursa foto: Pixabay
Formațiunile stâncoase din Munții Bucegi, aflate în apropierea vârfului Baba Mare au primit denumirea de Babe. Se află în imediată apropiere a Sfinxului, creând o legătură între ele și au dobândit renumele de “altare ciclopice din Caraiman”. Sursa lor este în schimb neidentificată, fiind cunoscute doar teorii.
O posibilitate luată în calcul de cercetători, la fel ca în cazul sfinxului românesc, se bazează pe erodarea eoliană. Alt factor ce ar fi adus Babele în forma lor de azi, ar fi apa, prin procesele de îngheț și dezgheț. Chiar și așa, oamenii de știință nu îndrăznesc să nege absolut intervenția speciei umane în realizarea Babelor.
Care sunt traseele posibile?
Sursa foto: Google
Pentru deplasarea până la Babe, există mai multe opțiuni:
- Telecabina Bușteni-Babele
- Traseu montan pe Valea Jepilor, din Bușteni
- Traseu montan de la cabana Piatra Arsă, de pe creasta Bucegilor
Traseul din Bușteni face un subiect interesant prin structura sa. La început de drum, poteca e marcată cu triunghi albastru pe Văile Urlătoarea Mică și Urlătoarea Mare, cu un grad ridicat de dificultate. Apoi urmează o potecă de legătură, care e marcată cu triunghi roșu, până la vârful Ciocârlia. Mai departe drumul e marcat cu bandă galbenă până la cabana Babele. Traseul acesta e strict interzis iarna și durează în jur de 5 ore. Indicat e să fie parcurs pe timpul verii.
Cabana Babele- baza turistică principală a Bucegiului
Sursa foto: Google
Baza turistică principală a Munților Bucegi era până de curând la Cabana Babele. Aceasta se situează pe platou, la altitudinea de 2206 de metrii, sub Vârful Babele. Cabana servea mai ales verile și iernile, celor ce veneau să schieze în zonă.
Dintre activitățile principale și favorite a turiștilor ce veneau aici făceau parte excursiile în împrejurimi. Nu departe, la o distanță de aproximativ 10 minute se află Sfinxul. Monumentul Eroilor de pe Caraiman, un alt obiectiv turistic, este situat peste Vârful Caraimanului. Pentru a îl vizita, drumul este ceva mai lung, la o distanță de aproximativ o oră.
Pentru cei care aveau și mai mult spirit aventurier, excursia perfectă era cea până la Peșteră. Peștera de pe Piciorul Babelor a fost descoperită abia în iunie 1982 și are intrarea la o altitudine de 2030 de metrii. Ca să ajungi aici, e nevoie de mai multă răbdare și energie, durata de la Cabana Babele fiind de aproape 2 ore.
Ski la Cabana Babele
În topul celor mai importante și vizitate obiective turistice din Valea Prahovei își are locul pârtia de ski Cabana Babele- Bușteni. Gradul de dificultate al pârtiei nu este unul ridicat, ceea ce o face doar potrivită chiar și pentru amatori. Lungimea ei e de 400 de metrii și diferența de nivel e de 60 de metrii.
Un mic dezavantaj e reprezentat de lipsa luminilor nocturne și de absența instalațiilor, ce au rolul de a fabrica zăpada artificială. Dar turiștii, oricum, nu se lasă împiedicați de aceste mici inconveniente, profitând din plin de pârtie, în fiecare iarnă și chiar și în unele primăveri.
Din avantajele pârtiei, fac parte următoarele:
- O capacitate de 108 de locuri
- Bufet și restaurant cu autoservire permanentă
- Lumină electrică de la rețeaua publică
- Toaletă și apă
- Calorifere și încălzire cu gaze naturale
Martie și Babele
Majoritatea dintre noi știm de obiceiul în care alegem o zi din luna martie să ne fie babă. Dar la fel de mulți știm din bătrâni că e doar o tradiție, fără a cunoaște originea obiceiului.
Tradiția spune că fiecare își alege o zi din lună, iar aceea va fi numită baba lor. Modul în care evoluează ziua respectivă, va determina și norocul fiecăruia, în anul respectiv.
Originea tradiției stă defapt în Munții Bucegi, pornind de la complexul ciupercilor de piatră, numite Babe. Pentru unii bătrâni se pare că pietrele acestea erau un simbol al primăverii, conectând astfel zilele lunii martie cu ele. De martie, obișnuiau să spună că reprezintă lupta dintre bine și rău, distrugerea echilibrului și restabilirea ordinii.
Alții spuneau simplu, fără prea multă pălăvrăgeală că monumentele din piatră se asemănau cu niște babe, ce stăteau la povești.
Sanctuare protejate de Sfinx
O legendă spune că Babele au avut rol de sanctuare ale dacilor, unde de obicei se aduceau jertfe zeilor. De asemenea erau și încă sunt considerate a fi sub protecția permanentă a Sfinxului.
Oricare ar fi limita între legende și realitate, un lucru nu poate fi contestat – și anume energia pozitivă ce stăpânește Munții Bucegiului. Oamenii vin aici, cu pachetul lor de probleme cotidiene, dar pleacă cu liniște și voie bună, indiferent că e o istorie unică, ce încă așteptăm să fie dezvăluită sau doar o poveste, ce inspiră speranță.
